Suspendarea unor decizii de impunere pentru stabilirea suplimentară a taxei de salubrizare

Recent, echipa de avocați MMS Lawyers a reușit să obțină în mod definitiv suspendarea unor decizii de impunere pentru stabilirea suplimentară a taxei de salubrizare în cuantum de 35.764 lei și 265.498 lei care ar fi destabilizat în mod categoric activitatea clienților noștri.

În data de 15.04.2026 și data de 28.07.2026, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins recursurile autorităților fiscale locale, soluţiile favorabile obţinute în faţa instanţei de fond rămânând definitive.

Obligaţiile suplimentare stabilite de organele fiscale au rezultat din regularizarea taxei de salubrizare pentru utilizatorii non-casnici, fiind imputată unei societăți ce activează în domeniul cofetăriei ce nu are relație directă cu publicul la sediul social o cantitate de deșeuri de peste 22 de tone de deșeuri reziduale pe an, ceea ce ar însemna o medie de aproximativ 1,89 tone de deșeuri pe lună, fiind imposibil obiectiv ca materia primă prelucrată să genereze deșeuri reziduale mai mari decât materia primă în sine.

Un prim aspect de nelegalitate aparentă ce afectează Deciziile de impunere suspendate în procedura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, valorificat în cadrul ambelor soluții de speță constă în nemotivarea în fapt și în drept a actelor administrativ-fiscale, neindicând cantitatea de deșeuri avută în vedere și nici tipul de deșeu avut în vedere, perioada concretă de referință și modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la sumele semnificative stabilite cu titlu de taxă de salubrizare, deși art. 97 din Codul de procedură fiscală impune în mod expres acest element esențial.

Interesant de observat faptul că, pentru prima dată în etapa soluționării contestației administrative, organele fiscale locale explică ce reprezintă sumele stabilite suplimentar cu titlu de „rămășiță”, fiind întărită concluzia nemotivării actului de vreme ce completarea sa ulterioară, prin lămuriri date pentru prima dată în cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei nu este admisibilă, legalitatea actului apreciindu-se prin raportare la momentul emiterii sale.

În alte cuvinte, existența bazei impozabile și întinderea obligației fiscale trebuie să rezulte în mod clar, complet și neechivoc din însuși actul administrativ-fiscal prin care aceasta este stabilită și nicidecum prin emiterea unor alte acte ulterioare, fiind evidentă imposibilitatea de a suplini ulterior carența nemotivării actului administrativ-fiscal.
Astfel, simpla afirmaţie generică constând în „Regularizare date ADIECOLET 2024” în dreptul rubricii privind natura obligației bugetare nu este în măsură a asigura motivarea actului administrativ.

Mergând mai departe, rațiunea instituirii unei taxe locale este aceea de a reflecta contraprestația pentru un serviciu public efectiv prestat și determinabil, în beneficiul direct al contribuabilului. În soluțiile de speță, între sumele pretinsă în cuantum de 35.764 lei și 265.498 lei și pretinsele servicii de salubrizare corespunzătoare unor volume exagerate de deșeuri, nu există niciun corespondent real, obiectiv și legitim, apt să justifice o asemenea sarcină fiscală excesivă.

Precizăm faptul că, la momentul publicării prezentei, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în primă instanță în data de 16.06.2026 pe fondul cauzei, dispunând anularea integrală a Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice precum și anularea Deciziei de soluționare a contestației, exonerând contribuabilul de plata obligațiilor fiscale stabilite prin aceste decizii.

În esență, prima instanță a reținut în considerente neefectuarea unei măsurători reale a cantității de deșeuri colectate de la punctul de lucru al reclamantei, constatând că nu există nicio măsurare efectivă a volumului de 64,82 mc de deșeuri avut în vedere de organul fiscal local la stabilirea obligației de plată, contrar regulilor de măsurare efectivă a cantității de deșeuri stabilite prin Regulamentul Adiecolect și OUG 92/2021.

În acest context, a fost avut în vedere că reclamanta a încheiat Contracte cadru de vânzare cumpărare pe durata nedeterminată având ca obiect vânzarea deșeurilor industriale reciclabile ce rezultă din activitatea economică a societății contribuabile, fapt care întărește concluzia imposibilității obiective de a genera deșeuri în cantitatea impusă suplimentar la plată de organul fiscal.

Suspendarea deciziei de impunere şi stoparea unei eventuale executări silite până la pronunţarea unei soluţii care vizează legalitatea și temeinicia actului administrativ-fiscal contestat, evită destabilizarea și blocarea activității economice a contribuabilului vătămat.

Dincolo de soluțiile jurisprudențiale amintite, mecanismele procedurale de suspendare a executării actului administrativ-fiscal reprezintă remedii utile pentru contribuabilul vătămat printr-un act administrativ nelegal emis de organul fiscal, sub condiția îndeplinirii cerințelor cazului bine justificat și a evitării unei pagube iminente prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 278 din Legea nr. 207/2015.

Aceste soluții jurisprudențiale reprezintă exemple clare că exercitarea dreptului de a contesta actele administrative vătămătoare poate corecta excesele de autoritate și abuzurile organelor fiscale.