Nulitatea decizia de impunere emisă ca urmare a refacerii inspecției

MMS Lawyers prezintă astăzi o afacere fiscală finalizată cu succes, privitoare la restabilirea bazei de impunere prin estimare pe baza unor simple bănuieli de nedeclarare a producției agricole, fără să existe probe certe care să ateste neglijența sau intenția de fraudă a bugetului de stat.

În marginea unei recente decizii de soluționare a contestației fiscale, o discuție importantă despre constatarea nulității deciziei de impunere întrucât refacerea inspecției a fost nelegală în contextul „perseverenței” organului fiscal de a stabili creanțe prin estimarea bazei de impunere, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 129 și art. 279 din Codul de procedură fiscală.

Un prim act de impunere prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare reprezentând taxa pe valoare adăugată ca urmare a neîndeplinirii de către contribuabil a mediei producţiei agricole înregistrată la Institutul Național de Statistică la nivelul județului Mureș a fost anulat de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor (DGSC) din cadrul Ministerului Finanțelor.

Astfel interpretarea organului fiscal de estimare a bazei de impunere contravenea clar dispozițiilor art. 106 C.proc.fisc. și a Ordinului 3389/2011 fiind consolidată obligația echipei de inspecție fiscală de a administra un probatoriu complex pentru determinarea stării de fapt fiscale, dat fiind faptul că nu există nicio prevedere legală care să impună agenților economici obligativitatea obținerii unor producții agricole minime.

Mai mult, organul de soluționare a concluzionat că o asemenea abordare de estimare a bazei de impunere încalcă inclusiv art. 6 și 7 din Codul de procedură fiscală, întrucât nu s-a dovedit în niciun fel existența unei producții excedentare și vânzarea acestora fără forme legale.

Utilizarea unei informații statistice abstracte nu este în concordanță cu prevederile art. 7 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, conform căruia pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului, în analiza efectuată, organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.

Organul fiscal a considerat că operatorul economic a obținut o producție mai mare de grâu, soia, rapiță și porumb care nu a fost înregistrată în totalitate în evidența contabilă, doar în baza informațiilor comunicate de Institutul Național de Statistică aferentă județului Mureș, fără să fie susținute de alte probe certe care să ateste existența unor producții excedentare și vânzarea acestora fără forme legale.

În procedura contestației administrative împotriva Deciziei de impunere au fost validate plenar argumentele noastre, dispunând pe această cale admiterea contestației și refacerea inspecției fiscale, trasând în considerentele deciziei de soluționare o serie de direcții foarte clare pentru noua echipă de inspecție fiscală.

Refacerea inspecției fiscale a fost realizată, însă, fără ca noua echipă de inspecție fiscală să urmeze decizia de soluționare. Practic, noua impunere realizată de echipa de inspecție fiscală este fundamentată pe baza acelorași constatări incluse în primul act de control și care au fost, astfel, invalidate de Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor cu ocazia soluționării primei contestații fiscale, nerespectând voința legiuitorului, așa cum este ea stipulată la art. 279 alin.(3) din Codul de procedură fiscală.

În acest context, considerentele Deciziei de soluţionare a contestației sunt obligatorii pentru noua echipă de inspecție fiscală, astfel că aplicarea principiului rolului activ și stabilirea completă a situației de fapt erau absolut necesare faţă de situaţia de fapt reţinută, nefiind suficientă existența unor simple bănuieli de nedeclarare a producției agricole.

Astfel, critica principală susținută în calea administrativă de atac în al doilea ciclu administrativ a fost întemeiată pe abordarea nelegală a noii echipe de inspecție fiscală care a ignorat constatările și dezlegările obligatorii ale organului de soluționare trasate prin actul de soluționare în privința necesității restabilirii situației de fapt fiscale pe bază de probe prin prezentarea în detaliu a elementelor concrete rezultate din tranzacțiile cercetate pentru stabilirea corespunzătoare a tratamentului fiscal aplicabil în cazul veniturilor obținute din producția agricolă.

DGSC a validat argumentele noastre și a constatat nulitatea decizia de impunere emisă ca urmare a refacerii inspecției aplicând sancțiunea prevăzută de prevederile art. 49 alineatul (1) litera c) raportat la art. 279 alin. (3) din Codul de procedura fiscală.

Echipa MMS Lawyers implicată în obținerea acestei soluții a fost formată din avocat Raul Miron și avocat Moldovan Marius.